Luni dimineață, București, Gara de Nord: majestic loc al diversității. Ecosistem dinamic care proliferează în mirosul de urină și de prelandez. Oază a taximetriștilor agresivi și a peștilor, a boschetarilor și a cerșetorilor, și mai ales, a bucureștenilor, așa cum îi știm și ii iubim.
În fața edificiului impunător, o echipă de paramedici resuscitează de câteva minute bune un bărbat. De jur împrejur, zeci de chipuri intrigate încearcă să obțină locuri cât mai în față la spectacol. Din această mulțime pestriță de babe, pirande și navetiști, chipul unui bărbat se desprinde blajin și vizibil mișcat. Este evident că acest tip de întâmplări care au loc la granița dintre viață si moarte îi trezesc trăiri puternice.
Sub pălăria gri scorojită, bărbatul își învârte distras mustățile albe, clatină din cap a îngrijorare și se îndreaptă spre intrarea în gară. Zărește partenera de viață care îl așteaptă înăuntru cuminte și este pătruns de nevoia de o proteja pe aceasta de cruzimea evenimentelor de afară: se apropie legănat de ea, încă vizibil mișcat, și îi spune, pe un ton ferm, dar incontestabil protectiv: "Fă, dacă ieși afară îți rup botul".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu