Afacerea BOR

   Am avut ocazia să aud tot felul de păreri despre credinţă şi despre religie. Multe persoane nu cred ce nu văd, multe cred pentru că aşa li s-a spus, şi mai multe preferă să nu aprofundeze prea mult chestiunile astea, ceea ce mi se pare stupid - dar asta e altă discuţie.

   Personal, am ales să fac un compromis, dacă se poate spune aşa. Eu cred într-o entitate superioară care a avut un rol în creaţia noastră şi în care mă refugiez când am probleme sau când dau teste la mate. Dar, biserica, ca instituţie, mi se pare cea mai bine elaborată, mai ticăloasă şi mai nenorocită afacere a zilelor noastre.  Absolut toţi popii, episcopii, protopopii, monahii, ieromonahii etc. etc.  sunt nişte nenorociţi care manipulează o masă uriaşă de dezorientaţi.  Părerea  mea e că biserica, împreună cu comunismul şi cu încă alte câteva lucruri sunt motivele care nu ne lasă să evoluăm că ţară. O bucată surprinzător de mare de Românie e îndobitocită de aceşti nenorociţi care, în conexiune cu alţi nenorociţi, contribuie la tâmpirea poporului român. Aici se încadrează în primul rând cei bătrâni sau cei trecuţi de prima parte a vieţii, care nu văd – sau văd, dar aleg să tolereze – cum sunt înşelaţi de biserică. Pentru că adevărul e că la noi nu e vorba de credinţă (cu sensul de fanatism).Nu, e vorba mai mult de ritualuri. Coana Leana ştie că trebuie să bagi copilul în apă la botez. Ştie că aşa se face şi că aşa trebuie să se facă. Nu a interesat-o niciodată de ce trebuie să se facă asta, ce semnificaţie religioasă are. Sau la înmormântări. După ce moare cineva, toată familia intră în fibrilaţie în legătură cu pomana, banii, mormântul, şi aproape că toţi uită elementul central - omul drag mort, care zace rece pe masă. Nu, el intra intr-un plan secundar.

  Vrem sau nu să recunoaştem, "practica" asta ritualică încă are un rol major în societatea noastră, încă vărsăm sume considerabile de bani în conturile celor care se ocupă de ea, încă îi acordăm o importanţă şi un respect pe care pur şi simplu nu le merită.

   Pentru a demonstra că nu exagerez e suficient  un exercitiu de observatie. În ultimii ani s-au construit mii de biserici şi mânăstiri care nu se umplu niciodată. De pe băncile seminariilor ies an de an generaţii noi de popi care au nevoie de parohii. Câţi dintre ei merg la aceste şcoli pentru că nu mai pot de plini de har ce sunt şi abia aşteaptă să ajute la mântuirea poporului? Niciunul. Toţi devin popi pentru că e evident că e una dintre cele mai bănoase meserii de la oră actuală. Acum s-o luăm invers. S-au închis multe spitale. Multe şcoli îşi desfăşoară activitatea în condiţii mizere, sub limita decenţei. De cămine de bătrâni nici nu mai vorbim. Primim acelaşi răspuns: nu sunt bani. Nu, doar pentru Catedrala Mântuirii Neamului sunt bani. Si, revenind la ce spuneam de rolul in societate, pentru Catedrala Mântuirii Neamului sunt foarte multi romani care doneaza. Adica dau din salariul lor de rahat, iau de la gura familiei, pentru... pentru ce? Pentru Catedrala Mântuirii Neamului
   Asta-i marele paradox al românilor. Suntem nişte monumente de perspicacitate, observăm si criticam tot, nimi nu ne scapa, dar nu facem niciodata nimic. Probabil că lucrurile o să rămână aşa până când o să realizăm cât de mare e puterea poporului şi cât de multe putem să schimbăm dacă ne unim puţin. Astă-iarnă când au ieşit oamenii în stradă, lucrurile păreau că încep să se mişte, dar ne-am plictisit repede. Ne-am întors în casa, la căldurică – e mult mai comod aşa.

   Exemplul cel mai concludent pentru mine este satul în care am trăit până la 11 ani. E un sătuc  cu 100 de case, destul de aproape de oraş. Eu am făcut parte din ultima generaţie care a terminat clasele primare acolo. După plecarea noastră, învăţătoarea a ieşit la pensie, şcoală s-a închis. Primarului nu i-a mai păsat: clădirea de care mă leagă atâtea amintiri se dărâmă, vandalizată, neîngrijită. Singură dată când uşile îi sunt deschise e atunci când se fac alegeri. Pe de altă parte, biserică din sat înfloreşte: i-a mai fost anexată o clădire cu etaj, unde să stea părintele, că doar n-o să obosească să parcurgă un drum extrem de obositor de 15 minute până la Iasi şi înapoi în fiecare duminică. Cimitirul e plin de cavouri care de care mai luxoase, care din marmură, care din granit. Logic, în sat nu este apă curentă, nu este gaz, nici canalizare. Dar popii vin şi pleacă, biserica înfloreşte, ba mai mult, ultimul popă a fost dat afară deoarece era suspectat că e homosexual si că avea relaţii cu un angajat al bisericii (lucrarea Domnului, if you know what I mean).

    Cu toate astea, încă mai sperăm. Eu sper că după ce generaţia bunicilor noştri (ultima, sper eu, care ia biserica atât de în serios) o să dispară, lumea o să se mai trezească şi o să schimbe mecanismul ăsta îngrozitor după care ne funcţionează societatea.