Poveste

    Bun. Deci, imaginează-ţi un bol cu doi peşti, unul mai mic şi unul mai mare, unul e tatăl-peşte şi unul e fiul-peşte. Totuşi, e vital în povestea asta că peştii să nu te vadă, pentru că nu ar mai spune lucruri profunde şi ar sta să se uite la tine în timp ce tu te uiţi la ei, deci mai bine să nu fii acolo. Poţi să fii o algă. Aşadar, tatăl-peşte îi spune fiului-peste : "Poţi să faci orice vrei. Ascultă-mă, fiule, ORICE." Eşti cu mine, încă, da? Deci e un bol rotund, hmm, să zicem că de diametru 15-20, nu foarte înalt, preferabil fără prea multe pietre prin el, căci nu ar mai rămâne loc pentru apă. Deci poate un pic de nisip şi o algă, adică tu. Nu uită de algă. Aşadar, tatăl îi spune fiului cum stau lucrurile : libertate deplină. Are exact 2 litri de apă să facă orice îi trece  prin cap. Fiul e în extaz, evident, cine nu ar fi? Pentru el, asta înseamnă libertatea şi acei 2 litri de apă reprezintă toată perspectiva lui, de la un perete la altul al acvarului. Totuşi, e mulţumit. Nu are prea multe de ales, dar nici nu are nevoie de mai multe, nu ştie că există mai multe. E extraordinar.
    Aşa. Şi acum, bolul se sparge. Nu ştie nimeni cum, nici băieţelul cu şosetele ude, nici pisica ce acum e de negăsit. Şi nici nu e relevant, bolul s-a spart. Făcând abstracţie de faptul că peştii nu trăiesc fără apă, în momentul de faţă situaţia s-a schimbat total. Dacă nu vă place metafora mea, puteţi să va imaginaţi că e un canar scăpat din colivie, dar deja nu mai e acelaşi lucru. Revenind. Peştele are o infinitate de oportunităţi din care poate să aleagă acum, ar putea să locuiască într-o fântână arteziană, sau într-un lac, sau într-o băltoacă de la marginea drumului, sau în Marea Roşie, sau în acvariul de la grădina zoologică sau oriunde în altă parte. Acum poate să facă orice. ORICE. Orice-ul asta e unul mult mai mare decât cel din bol. Totuşi, crezi că satisfacţia peştelui a crescut proporţional cu mărimea orice-ului. Nu. Peştele e acum un pic cam paralizat de frică. Deşi nu frică e ceea ce simte el, e mai mult o confuzie adâncă şi enervantă, pentru că pur şi simplu are atâtea opţiuni, pur şi simplu nu înţelege de ce ar trebui să aleagă ceva, şi cum să aleagă, iar dacă alege fântână arteziană, nu va şti niciodată cum e să stai într-o băltoacă şi să fii frate de cruce cu mormolocii, deşi dacă ar sta în băltoacă s-ar gândi mereu cât de frumos ar fi să înoate acum în Marea Roşie. Totuşi, în Marea Roşie nu sunt nuferi, ori lui îi plac nuferii. Ar da orice să facă scufundări în lac acum. Deşi ar putea totuşi să lege atâtea prietenii cu ţestoasele bătrâne şi ofticoase de la grădina zoologică. De ce e totul atât de complicat?! Era atât de frumos când putea să fie oriunde şi să facă orice în bol lui de 2 litri...
    Dacă era în bol, pentru orice lucru rău care s-ar fi întâmplat, ar fi putut să dea vina pe lume : nu are de ales, doar acolo poate să fie, nu e nimic ce el ar putea să facă pentru a schimba ceva. Dar dacă ar trebui să ia o decizie şi să trăiască oriunde altundeva... ei, deja atunci nu ar mai fi fost vina lumii. Nu, ar fi fost doar vină lui. Acum e totul legat de decizia pe care a luat-o şi pe care trebuie să şi-o asume, şi mereu o să i se pară că ar fi putut să aleagă orice alt loc care ar fi fost, probabil... ba nu, ar fi fost, cu siguranţă, mult mai bun...
    Am ajuns la concluzia că în lume sunt  mai multe tipuri de peşti : sunt peştii care se sperie într-atât, încât nu vor decât să se întoarcă înapoi la bolul lor. Şi de multe ori reuşesc. E bine acum, din nou în bol (a se citi : sub fusta mamei), dar parcă nu e la fel de bine că înainte, pentru că acum ştiu că există şi ataaaat de multe alte posibilităţi. Mai sunt peştii care iau, totuşi, o decizie şi merg, de pildă, în băltoacă. Din acel moment, petrec o viaţă de peşte lungă şi mizerabilă în care se gândesc la ce decizie stupidă au luat şi la unde le-a fost capul când s-au gândit că o să le placă mirosul de apă stătută şi de anvelope de lângă şosea. Sau mai sunt peşti care, tot aşa, fac o alegere. Şi sunt mândri de ea până în pânzele albe, deşi ştiu care sunt avantajele şi care sunt riscurile, dar nu îi interesează, aleg să vadă faptul că... mormolocii sunt chiar de treabă. Şi că, vara, după ora 19, asfalul încins miroase aproape interesant. Şi zâmbesc în fiecare zi din viaţă lor scurtă şi frumoasă de peste şi se gândesc pot să facă orice. ORICE.