Motivație wanted

   Ştii ce mi-ar prinde bine acuma? Ştii ce mi-ar prinde tare, tare, tare bine? Puţină motivaţie. Puţină, foarte puţină, cam cât ai pune într-un borcan, cam cât ar încăpea într-o seringă, puţin mai mult decât ai putea pune într-un degetar.

    Să fie o motivaţie mică şi drăguţă care să mi se urce pe picior, să-mi sară pe genunchi, să mi se suie pe umăr şi să-mi dea o palmă, să mă lovească în cap, să mi se bage în ochi şi să-mi rămână acolo, chiar în spatele creierului. Din moment ce tot e acolo, o s-o rog să ia frumos de mânuţă toate celealte prostii care joacă şotron acolo şi să le poftească amabil afară. Să spună "dragă dorinţa de a pierde timpul, dragă lene, dragă amânare, stimate masochism, scumpă lipsă de determinare, am înţeles că staţi de mult aici. Înţeleg şi de ce vă place: e călduţ, vi se dă de mâncare, aveţi loc, se face apel la voi zilnic, vă simţiţi utili şi nu mai puteţi de bine - trăi, neneacă, cum s-ar zice! Dar nu înţelegeţi. Voi nu înţelegeţi. Fata asta are treaba anul acesta. Nu va mai vrea aici, nu mai sunteţi doriţi. Dar staţi, nici nu trebuie să va grăbiţi foarte tare: luaţi loc, faceţi-vă un ceai, strângeţi-va bagajele - vedeţi să nu uitaţi nimic în baie. După ce vă terminaţi ceaiul, vă rog să va spălaţi ceştile şi să poftiţi frumos afară. De fapt, nu-i bai, le spăl eu! Vă fac şi bagajul, dacă vreţi! Şi ceai? Sigur, şi ceai! De care să fie? Ideea este, scumpe trăsături inutile de caracter, că am cam vrea să plecaţi zilele astea. Puteţi să mai veniţi în vizită duminică după-amiază. O să vă chem din când în când seară, când n-o să putem dormi. Dar acum nu sunteţi dorite. Mii de scuze, iertaţi-mi impoliteţea: vă rog să vă căraţi!"

    Cam de genul asta de dialog aş avea nevoie. Şi ştiu că atunci când o să vină doamna motivaţie la mine, o să rezolve absolut tot ce e de rezolvat acolo sus. O să-şi aducă mătura şi, bineînţeles, pe prietenele ei, rabdarea şi determinarea, şi o să facă curat la mansardă. S-au strâns atâtea acolo, încât mai bine ar demola toată clădirea şi ar construi alta în loc. Acest lucru, că toate demolările, de altfel, ar dura mult, ar fi zgomotos şi ar face multă mizerie. Ceea ce nu e de dorit. Nu, trebuie rezolvat repede, silenţios şi curat.

    Bun, deci e clar: caut motivaţie. Problema mea e că nu ştiu unde găsesc aşa ceva. Se vinde la aprozar? Mi-au rămas trei lei astăzi, oare o să-mi ajungă cât să pun într-o seringă? O găsesc oare în parc, mă aşteaptă undeva pe o bancă, se gândeşte la mine? Stimată motivaţie, dar spune-mi unde eşti, imediat iau un autobuz. Dacă dau un anunţ, o să citeşti ziarul? Nu-i aşa că o să mă cauţi? Te rog, caută-mă tu.

    De unde pot să fac rost de nişte chef de muncă? Unde se găseşte un strop de perspectivă de viitor? Îmi spuneţi şi mie unde e perdeaua aia pe care pot să o dau la o parte şi să văd pentru un minut, pentru o secundă, care e viitorul pentru care mă chinui atât? Măcar cât să ştiu că nu mă chinui degeaba. Ce rost au toate lucrurile pe care le fac? Le fac bine? Le fac pentru mine, de fapt?

   Mă zbat să-mi revin şi să-mi dau seama ce e cu mine, să mă trezesc la realitate, să mă pun pe treaba, doar că uneori îmi pare că nu e nicio realitate la care să mă trezesc, că nu am din ce să-mi revin. Sunt uşor confuză acum pentru că se creionează o direcţie a vieţii mele pe care nu pot s-o întrevăd, care e foarte obscură, care nici nu mă satisface, nici nu mă deranjează. E doar o stare de iritaţie continuă, că o mâncărime pe spate pe care nu ajungi s-o scarpini. E ca atunci când tuşeşti şi te irită în interiorul gâtului şi n-ai cum să ajungi acolo ca să faci să treacă. E ca şi cum sunt în priză mereu, ca şi cum ar trebui să fiu mereu într-un loc anume, să fac o chestie specifică, doar că nu am nici cea mai mică idee ce şi când şi unde.

    E totul foarte confuz şi înceţoşat şi în ceaţa aceea care nu se mai materializează naibii în ceva concret zace tot ce ar trebui să conteze de fapt. Şi toată lumea pune atâta presiune pe nebuloasa aceea, şi toată lumea aşteaptă de la mine să mă agăţ de ea. Îmi zic: "nu vezi că e acolo? Vine, nu vezi că vine?". Şi eu nu ştiu ce vine şi nu ştiu dacă e relevant faptul că vine şi nu ştiu ce naiba vrea de la mine şi ce ar trebui să fac.

     Dar e în regulă, nu mă băgaţi în seamă. Nu cer decât puţină-puţină motivaţie. Sunt doar oleacă-oleacă confuză. Foarte oleacă. Cam cât ai pune într-un borcan. Cam cât ar încăpea într-un degetar.